În vastitatea cosmosului, unde stelele își danseaza eternul vals și planetele se învârt pe orbite tacute, se afla o lume uitata de timp. Zephyria, un nume care șoptește secrete stravechi, un ecou al civilizațiilor pierdute în praful de eoni.
Sub supravegherea neîncetata a doua luni, lumina lor argintie scalând dunele într-o stralucire spectrala, se afla un monument al necunoscutului. Marea Piramida, un colos de obsidian care sfideaza înțelegerea umana, se ridica ca o cicatrice pe fața planetei, o enigma sculptata în însași piatra misterului.
Timp de nenumarate milenii, acest titan adormit a ramas tacut, gardian al secretelor insondabile sub un firmament plin de stele. Primii coloniști, ademeniți de zvonuri despre bogații inimaginabile, au ajuns pe țarmurile sale sterile cu ochii plini de lacomie și inimile pline de speranța. Au cautat Luminium, un mineral a carui putere, se spunea, putea sa-și alimenteze navele și sa-și prelungeasca viața trecatoare dincolo de limitele impuse de natura.
Dar piramida, impermeabila la eforturile lor, a ramas sigilata. Camerele sale întunecate, labirinturi de înțelepciune extraterestra, au rezistat oricarei încercari de profanare. Marea Piramida a așteptat, rabdatoare ca munții, veșnica ca stelele, sa soseasca alesul.
